Strania poveste a lui Benjamin Button (The Curious Case of Benjamin Button)

Strania poveste a lui Benjamin Button

Avanpremiera
19.02.2009

Premiera
Din 20.02 pana la 26.02

Da o nota acestui film:

1 2 3 4 5

Nota 4,89 din 84 voturi

Introduceti numarul din imagine

Regie David Fincher

Scenariu Eric Roth, Robin Swicord

Distributie Brad Pitt, Cate Blanchett, Tilda Swinton

Gen: Drama,  Fantastic,  Mister,  Romantic

Durata 174 min

Rating A.G.

Anul 2008

Site oficial


Video

» Strania poveste a lui Benjamin Button

Sinopsis

"Strania poveste a lui Benjamin Button" este adaptarea unei povestiri scrise de F. Scott Fitzgerald si urmareste viata lui Benjamin Button, un barbat care se naste batran si intinereste pe masura ce inainteaza in varsta, pentru a muri ca un bebelus.

Viata lui cuprinde momente istorice importante, de la sfarsitul Primului Razboi Mondial pana in secolul XXI, iar strania lui poveste este o meditatie asupra destinului, iubirii, mortii si a momentelor care reusesc sa invinga timpul.

Premiile Oscar 2009
Cea mai buna regie artistica - Donald Graham Burt, Victor J. Zolfo
Cel mai bun machiaj - Greg Cannom
Cele mai bune efecte vizuale - Eric Barba, Steve Preeg, Burt Dalton, Craig Barron

Premiile BAFTA 2009
Cea mai buna scenografie
Cel mai bun machiaj
Cele mai bune efecte vizuale

Comenteaza
 
Galerie foto

Exprima-te in scris

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

Comentariul a fost adaugat!

nume

comentariu

Trimite comentariu
COMENTARII 8
marryd1001.03.2009 (14.33)

Am citit despre acest film,am vazut si trailarul..abia astept sa-l vad!

Alin26.02.2009 (15.36)

Foarte frumos filmul

Violeta Andreea Mitr26.02.2009 (11.16)

adaptat dupa nuvela omonima a autorului american francis scott fitzgerald, filmul de fata este o fantezie cu elemente de science fiction si drama, ce urmareste cazul iesit din comun al unui barbat pe nume benjamin button care reuseste sa inverseze procesul firesc de scurgere a timpului, nascandu-se batran si intinerind pe masura ce anii se scurg, din acest motiv fiind abandonat dupa nastere (cand mama sa moare), de celebrul proprietar al fabricii de nasturi button, care il recupereaza pe parcurs aratandu-i secretul bauturii si al femeilor. povestea este plasata in new orleans, debutand spre sfarsitul primului razboi mondial si derulandu-se pana la inceputul secolului xxi, timp in care benjamin experimenteaza deopotriva sentimentul iubirii si al pierderii, bucuria vietii si amaraciunea mortii. el calatoreste in lume pe un remorcher, al carui proprietar, capitanul mike il angajase la inceput ca voluntar pe vasul lui pt. 2 dolari/zi. in timp, ei se ofera voluntari in razboi, in care in urma unui bombardament asupra remocherului, capitanul mike, moare. dupa o prima iubire pentru elizabeth abbott, consumata in rusia in anii '30, la varsta de 50 de ani benjamin button se indragosteste nebuneste de o femeie de 30 de ani pe nume daisy si problemele nu intarzie sa apara in aceasta relatie amoroasa intrucat cei doi parteneri de cuplu evolueaza in directii diferite. problema apare, in momentul in care daisy il anunta ca este insarcinata, el gandindu-se ca bebelusul lor sa nu se nasca la fel ca el “batrana”. vor avea o fetita, perfect sanatoasa, care va purta numele bunicii din partea mamei, caroline, care se dezvolta ca un copil normal. intrucat benjamin intinereste pe zi ce trece, el ia decizia sa plece in lume doar cu hainele de pe el si pe motor, iar daisy imbatranaind ca orice femeie normala. el ajunge in diverse colturi ale lumii, incercand diverse meserii. revine un timp foarte scurt in viata familiei ei, cam atunci cand fiindca lui, are in jur de 12-13 ani, el parand un pusti, de 17-18 ani. ii este prezentat fiicei si sotului lui daisy (ea recasatorindu-se intre timp) drept un prieten de familie. cu timpul, este gassit de politie si dus in casa in care a crescut (un fel de azil), daisy ramanand surpinsa ca arata ca un copil de 5-6 ani, cu pierderi de memorie, nerecunoscandd-o nici pe ea, nici casa. in curand se muta si ea la azil, el devenind pe parcurs bebelus, murind in bratele ei, aratand ca un bebelus de cateva luni.pana ajunge un bebelus si dispare in cele din urma de pe fata pamantului, iar femeia imbatranind.

George26.02.2009 (09.01)

un film bun care te trece succesiv prin foarte multe trairi. o saga inedita cu poveste inchegata, cursiva si foarte bine pusa in scena. atentie! contine secvente surprinzatoare...

ionela d24.02.2009 (09.59)

trucul (deja arhicunoscut) e cum nu se poate mai simplu si ingenios: daca un copil se naste batran? dar daca in continuare va intineri inexorabil?...
prima eroare porneste chiar de aici. ca proza scurta, povestirea era perfect functionala in acesti parametri - numai ca, din pacate, conjugat cu un al doilea pol realmente creator.
organismul protagonistului nostru incepe prin a fi batran sub toate aspectele (anchilozat, uzat, marcat de calcifiere, artrita, ateroscleroza, etc. - se insista pe aceste aspecte, in secventa primului examen medical asupra noului-nascut), pentru ca apoi sa parcurga drumul invers al intineririi, spre improspatare, invigorare, vitalizare. insusi scott fitzgerald si-a scris povestirea pornind de la o cugetare a lui mark twain: "viata noastra ar fi mult mai fericita daca ne-am naste la optzeci de ani si am regresa apoi pana pe la optsprezece" - aici fiind vorba, desigur, de relatia intre intelepciunea si experienta de viata a individului batran, si capacitatile fizice ale unui organism si ale unui creier tanar.
ca atare - de ce se ramoleste la sfarsit benjamin button? de ce adolescentul, si apoi copilul, e lovit de o forma de dementa senila similara cu sindromul alzheimer? pur si simplu pentru ca lui eric rotth si robin swicord, autorii scenariului, le-a fost lene sa gandeasca. au vazut ei in jur ca batranii se sclerozeaza la cap, si ce si-au zis? gata, asta va fi dramaticul final al lui benjamin button: un copil ramolit - uitand ca tocmai imbatranirea fizica a creierului, deteriorarea neuronilor, degradarea neurotransmitatorilor, deregralea sintezei proteinelor, si alte asemenea procese biologice, sunt singurele cauze ale senilizarii!
in treacat fie zis, abia acum gasim si o structura dramaturgica valida a intregului scenariu. putem uita acele exemplele generice de "dar daca" pe care le-am insirat mai sus, concentrandu-ne asupra acestei formule: cu deznodamantul fundamentat astfel, pe discrepanta dintre mintea de batran si fizicul de copil definita mai sus (indiferent in care dintre variantele deja propuse, sau poate intr-una si mai buna), filmul ar fi ajuns undeva, ar fi spus ceva - si, in consecinta, tot scenariul s-ar fi construit, in mod firesc, pe directia atingerii acestui scop. de aici porneste tot caracterul sau liniar (nu e practic o "povestire", ci doar o simpla "cronologie"), searbad, banal, plicticos si perfect inutil: de la faptul ca autorii, orbiti de provocarea situatiei de pornire, au crezut ca atata le va fi de ajuns - uitand sa-si defineasca si o linie de sosire, un obiectiv final. ca atare, tot filmul ramane un simplu exercitiu de stil - interesant, foarte ingrijit lucrat, dar fara alte valente decat ale unui studiu provizoriu de atelier.
in spiritul aceluiasi respect pentru nivelul logic pe care si l-a propus, se mai impune o observatie: in conditiile propuse, bietul benjamin button pur si simplu n-ar fi putut sa evolueze ca un om normal. remarcele pe care le-am facut cu privire la ultimii lui ani de viata sunt valabile, inversat, si in contextul inceputului existentei sale. sa ne amintim ca un creier de copil este supus, in primii ani de viata, unor eforturi de asimilare inimaginabile pentru noi, adultii: el primeste virtualmente o infinitate de date complet noi, pe care le prelucreaza si organizeaza cu ajutorul imensei sale prospetimi si mobilitati. din aceleasi motive, un batran, oricat de inteligent, cult, antrenat si chiar sanatos, continuand sa stapaneasca la acelasi nivel magistral deprinderile sale din tinerete (muzica, matematici, sah, etc., etc.) intampina mari greutati in a invata sa foloseasca un computer sau macar un telefon mobil - intrucat creierul sau si-a pierdut capacitatea de absorbtie creativa, de a face fata la nou. in consecinta, pruncul benjamin cu al sau venerabil cerebrum in veci n-ar fi putut sa se sincronizeze cu viata; ulterior, cand mintea sa incepea sa se "recupereze", ar fi fost deja prea tarziu: un copil care n-a invatat la timp sa vorbeasca, sa se coordoneze psiho-motor, sa relationeze cu cei din jur, ramane condamnat pe veci - vezi si «l'enfant sauvage» al lui truffaut.
se pune asadar intrebarea: care ar fi fost solutia? cum s-ar fi putut rezolva cel mai bine problema? ghici ghicitoarea mea: lasand neatinsa ipoteza lui scott fitzgerald, intr-a carui povestire personajul se nastea batran atat fizic, cat si mintal, iar regresul era bilateral! astfel, toate s-ar fi inscris intr-o ratiune perfect coerenta a basmului cult, bizareria biologica (si logica) lasand locul conventiei fantastice perfect acceptabile a inversiunii temporale complete, si orice posibile acuzatii de neveridicitate si-ar fi pierdut obiectul. (in treacat fie zis, proza originala se distinge si printr-un umor sclipitor, care din film lipseste cu desavarsire!)
cum spuneam mai sus, personajul principal e o fantosa. nu vrea nimic, nu face mai nimic, se preumbla doar prin lume intr-un periplu fortuit si pasiv. supratema zero, in afara unei legitime spravietuiri, complexitate psihologica nula, originalitate nema. nici nu e de mirare ca jocul actoricesc al lui brad pitt lipseste cu desavarsire.
ce-i drept, nu i se poate contesta profesionalismul formal - in aceeasi cheie a exercitiului de stil enuntat mai sus. mizanscenele sunt abil construite, decupajul expresiv, actorii storsi la maximum, si se remarca destule secvente impresionante in sine: lupta dintre remorcher si submarin, daisy dansand in chiosul din parc, iahtul din largul coastelor floridei, cu o racheta apollo decoland in fundal... ba chiar si admirabila secventa a accidentului lui daisy, care-i distruge cariera coregrafica - splendid filmata, mizerabil gandita: un butterfly-effect-ism gratuit si rupt din orice context (atat stilistic, nimic in tot filmul nejustificand un asemenea artificiu, cat si ca veridicitate: de unde stia toate acele detalii benjamin button, care in respectiva pagina de jurnal se transforma intr-un narator super-omniscient, doar de dragul unui truc artificios?).
intru totul reprobabila este si atotcuprinzatoarea pastisa dupa "forrest gump": pur si simplu, inoubliabilul film al lui zemeckis e calchiat element cu element, de la mare (formula epica de a urmari destinul unui personaj straniu incalecand anonim istoria) pana la cele mai mici detalii. sa le punctam doar pe unele asa, mai gogonate:
- ridicatul din scaunul de invalid / fuga cu sfaramarea protezelor
- capitanul mike / locotenentul dan
- remorcherul / pescuitorul de creveti
- dragostea la prima vedere cu daisy / cu jenny
- tribulatiile lui daisy / jenny prin viata
- tipul de instabilitate a relatiei de cuplu
- teama ca fiul lui s-ar putea naste la fel ca el
- peregrinarile mesianice dinaintea finalului: prin lume / de-a latul statelor unite
- "niciodata nu stii ce te-asteapta" / "viata e ca o cutie cu ciocolata: niciodata nu stii ce-ai sa gasesti"
...si altele (toate, toate, toate, copii palide si nevolnice dupa modelele de-acum cincisprezece ani).
cel mai trist este ca toata aceasta poveste era atat de generoasa - ar fi putut sa spuna asa de multe, numai sa fi fost urmarita cu cap. m-as fi asteptat la o meditatie inteligenta despre ceea ce inseamna varstele omului, in sens spiritual, intelectual sau afectiv... la o drama a lipsei de comunicare (cum se schiteaza, palid, in plecarea lui benjamin, pentru a nu complica viata lui daisy cu prezenta unui pusti tot mai mic)... la un studiu social arcuit peste timp, relevat prin ochii unui observator atat de neobisnuit... si inca la atatea altele. oricare dintre aceste obiective artistice s-ar fi putut implini splendid, cu conditia ca in primul rand scenariul, apoi si regia, sa fi aplicat cel putin corect regula de baza a acestui tip de realism fantastic: cand introduci in viata normala un element insolit, il urmaresti consecvent tot timpul, extragand sensuri din interactiunile si conflictele astfel constituite. aici, stranietatea cazului functioneaza doar pasager, pe la inceput, prin unele comentarii ale celor din jur, si nu determina mai nimic nici in existenta personajelor, nici in relevarea sensurilor. pur si simplu, vedem un om care intinereste. ei, si? si... atat.
nota mea... hai 8

Pagini: 1 2