interviu

Alexandre Aja, regizorul filmului "Coarne": Este un thriller supranatural, care are in centru o cautare romantica"


7/11/2014



In filmul "Coarne" / Horns, un tanar dintr-un orasel de provincie (Daniel Radcliffe), suspectat de uciderea prietenei sale si ostracizat de toti cunoscutii, se trezeste intr-o dimineata ca i-au crescut pe cap doua coarne. Inarmat cu puterile supranaturale pe care acestea le poseda, el porneste in cautarea adevaratului criminal.



Iata ce declara regizorul filmului, Alexandre Aja. "Dupa ce am facut horror-uri in ultimii zece ani, am devenit mult prea familiarizat cu tehnica si trucurile genului, asa ca am simtit nevoia sa ma reinventez. In mod firesc, primul meu film s-a intors la originea genului horror, filmul gotic. Cand am citit pentru prima data  romanul cult al lui Joe Hill, Horns – am fost uimit de alegoria americana moderna si de combinatia proaspata de tonuri pe care le-a  folosit. M-a miscat povestea de dragoste, m-a amuzat satira amara si portretul absurd al naturii umane. Joe Hill a folosit umorul negru pentru a prezenta un alt fel de horror, prin intermediul motivului dublurii, al supranaturalului si al incalcarii tabuurilor. Fabula sa gotica reafirma definitia data de societate normalitatii si pune sub lupa dependentele si contradictiile noastre. Dar aceea, ce m-a atras cel mai mult la carte a fost faptul ca abordeaza un subiect din mitologia universala dandu-i o alura de cultura rock’n roll pop. Nu este doar o parabola a luptei dintre rau si bine, ci este si un thriller supranatural, care are in centrul sau o cautare romantica.

De indata ce Cathy Schulman de la Mandalay mi-a facut oferta de a regiza filmul, m-am concentrat impreuna cu scenaristul Keith Bunin si am adaptat timp de luni de zile scenariul astfel incat sa-l apropiem cat mai mult de roman. Am introdus o multime de planuri, motive si simboluri, pentru a face scenariul cat se putea de bogat. A fost ideea mea de a introduce totul intr-un context biblic, dar am tinut neaparat sa respectam tonurile, umorul negru, romantismul si horrorul, pe care sa le pastram intacte. Povestirea se intinde pe mai bine de un deceniu, deoarece penduleaza intre amintirile din copilarie ale lui ig si actualitate. De asemenea, a fost  important pentru mine sa pastrez parfumul anilor rockului si generatiei "Stand By Me", aducand astfel un omagiu unuia dintre cei care m-au inspirat- Stephen King.  Pentru ca romanul lui Joe Hill a generat un cult si s-a transformat intr-un adevarat fenomen in toata lumea, am simtit ca e de datoria mea sa respect elementele originale, ramanand fidel fanilor.


Despre distributie
Dar cel mai important element din carte era pentru mine reprezentarea diavolului ca pe un inger cazut. Metaforic vorbind,  Ig traia intr-un fel de Gradina a Raiului, impreuna cu Merrin. Apoi s-a intamplat moartea acesteia, urmata de episodul in care ig se trezeste ca i-au crescut coarne pe cap. El descopera ca aceste coarne au puterea de a-i face pe oameni sa marturiseasca cele mai sumbre secrete ale lor, iar asta il va ajuta sa adune probe in legatura cu moartea lui Merrin. Dragostea este motivul pentru care se poate obtine iertarea pacatelor, dar el are nevoie si de un strop diavolesc pentru a obtine adevarul. Pentru a se dezvinovati, el se transforma in diavol, se scufunda in adancurile pacatoase ale naturii umane si foloseste confesiunile tuturor pentru a dezvalui adevarul. Mie mi s-a parut ca povestea e un fel de revers al filmului lui Frank Capra, "A Wonderful Life", combinat cu o oda adusa filmului"Twin Peaks" al lui David Lynch, si cu un ton umoristic provenind din "Fight Club".

Cand am inceput sa ne ocupam de distributie, am tinut neaparat sa gasesc un actor care sa portretizeze latura intunecat-romantica a ingerului cazut – cu alte cuvinte, acesta trebuia sa fie natural, sarmant cu tot cu coarnele care-i crescusera in frunte. Proiectul coarnelor a precedat chiar distributia si dupa ce am facut o cercetare ampla asupra reprezentarilor date diavolului in gravurile din inferno,  de Gustave Doré, sau  din Paradise Lost, de Milton, si pana la picturile din secolul XiX ale lui Gérôme sau Goya, m-am hotarat ca ele, coarnele, trebuia sa fie organice si sa-l faca sa semene cu un satir sau un berbec. Ig trebuia sa aiba elemente din ambele genuri pentru a reusi sa atraga afectiunea si compasiunea. in concluzie, Daniel Radcliffe a devenit actorul cel mai potrivit pentru rol, mai ales ca-i placeau la nebunie cartile de acest gen. ig reprezenta un rol legendar, extrem de emotional, care, in plus, ii dadea lui Daniel posibilitatea de a dezvalui un numar de calitati ale sale, pe care publicul nu avusese sansa de a le vedea inca.

El este la inceput un personaj manjit si hulit de societate. Pe masura ce ne intoarcem in timp, descoperim cum s-a format si a devenit adolescentul si apoi tanarul de astazi. Dar Ig a depasit stadiul inocentei, iar acum este definit de dualitatea dintre pacat-tentatie si bunatate.  Ig devine o reprezentare a mitului diavolului pe masura ce devine tot mai manipulativ si fascinant. Bantuit incontinuu din cauza pierderii suferite, ig incearca cu disperare sa impace dorinta sa de normalitate cu tentatia de a-i pacali pe cei din jur. Cele mai obisnuite situatii il chinuiesc pe masura ce descopera ceea ce gandesc cei dragi, dorintele si frustrarile lor ascunse. Are loc o lupta permanenta intre bine si rau, un fel de cursa nebuneasca intr-un montagne russe, care iti spulbera toate asteptarile si-ti zdrobeste inima cu zambetul pe buze.

Pentru rolul lui Merrin, am vrut o actrita care sa fie intruchiparea Evei. Merrin reprezinta femeia mitologica, cu toata bunatatea si puritatea ei, o lumina singulara intr-o lume intunecata si macabra. Desi ea pare delicata, sub armura ei se distinge un spirit care-l conduce pe Ig pe drumul spre razbunare, dar il si protejeaza ca sa nu sufere asa cum a suferit ea din cauza mortii mamei sale.  Juno Temple emana acest  dualism dintre frumusete si putere. Rolul lui Merrin ii da oportunitatea de a juca o ingenua, dar si de a o contrabalansa cu ajutorul unui realism modern. Sea devine un fel de muza a lui Ig, impingandu-l sa lupte pentru prima lui dragoste.

Locatiile de filmare

Decorul unui film a fost intotdeauna pentru mine aproape un personaj  de sine statator. Era important sa gasesc locatia ideala pentru reprezentarea  padurii luxuriante din metaforica Gradina a Raiului. Vancouver este o regiune care a aratat intotdeauna mai salbatic, in consonanta cu atmosfera romanului pe care vroiam sa-l transpunem pe ecran. Am vrut sa evit padurile stufoase care se folosesc de obicei pentru astfel de filme, asa incat am pornit in cautarea unui decor unic. Am petrecut saptamani intregi in munti, parcuri, intre fiorduri, ca sa gasim locul potrivit pentru povestirea noastra. Am gasit o padure densa , in care muschiul crescuse atat de mult incat cotropise potecile si atarna din copaci. Aproape ca arata ca un decor fabricat pentru ca era prea perfect. Scenaristul Allan Cameron si cu mine am hotarat ca acesta va fi decorul cel mai important pentru film, asa incat am revenit la imaginea sa de mai multe ori. Este locul unde ig si Merrin fac dragoste pentru prima data, in adolescenta, unde isi gasesc refugiul departe de lume si unde Merrin isi va gasi sfarsitul. in timp ce filmam, ne indreptam spre toamna, iar frunzisul se transforma in mod natural, oglindind exact ceea ce se petrecea in film. Copilaria idilica si plina de viata fusese verde, iar prezentul era intunecat, cu frunze care-si pierdeau culoarea si cadeau la pamant.

Imaginea realizata de Gregory Crewdson m-a ajutat in transformarea supranaturalului in mundan. Am vrut sa redau o natura rurala sublima pe care s-o juxtapun apoi unei lumi sumbre, de moarte si dezastru. Am gasit decorul potrivit intr-un orasel de munte unde se producea cherestea si care mi-a inspirat asprime si forta. Acest fundal parea a fi si un omagiu adus lui David Lynch si filmului sau, “Twin Peaks”, pe care l-am iubit si care se intrevede adesea in povestirea noastra. in ciuda adevarului aspru zugravit in HORNS/COARNE, eu am vrut ca imaginea sa fie o replica a rafinamentului si stilizarii impuse de opera lui Crewdson. De aceea l-am chemat in echipa pe Frederick Elmes. Directorul de imagine care a realizat “Blue Velvet” si “Wild at Heart”, tradeaza influenta lui Lynch si ne-a ajutat sa gasim un nou limbaj vizual pentru a putea reda suprarealismul povestirii noastre.

Muzica
Alt personaj, poate chiar mai important decat cel vizual, este reprezentat de muzica si sunetul acestui film. Acestea subliniaza ideile romanului, la fel cum mitologia diavoleasca se regaseste in istoria rock and roll-ului. Nu este vorba despre o coincidenta atunci cand constatam ca familia lui ig este o familie de muzicieni si ca Terry este trompetist. (De fapt, numele orasului, Gideon, se refera la ingerul din Biblie care canta la trompeta.) Ig este DJ.  E un fel de lebada neagra, sau inger cazut, pentru ca el nu poate canta la un instrument, el nu poate decat sa re-interpreteze, re-mixeze si sa ne  conecteze la un trecut mai bun decat prezentul. in privinta muzicii, noi ne-am indreptat spre clasici, care vor fi de actualitate intotdeauna. si cine sa accentueze mai bine romantismul si orgoliul ingerului cazut decat David Bowie, Marilyn Manson si Pixies? Pentru a reprezenta trecerea de la adolescenta la maturitate, eu am ales estetica generatiei mele. Kurt Cobain si Nirvana au o mare influenta asupra filmului, nu numai din punct de vedere liric, ci si stilistic. Kurt Cobain a fost el insusi o legenda gotica a disperarii, dependentei si disolutiei de sine, pe care o reprezinta si multe dintre personajele filmului. Costumul lui Terry seamana foarte mult cu imaginea neglijenta a lui Cobain. in plus, el canta un cantec la trompeta, pe care-l canta Daniel Johnston, (pe care Cobain l-a adus in fata publicului.) Tot asa cum istoria  rock and roll-ului e presarata cu dorinta de moarte a muzicianului, personajul lui ig porneste pe calea dreptatii, iar in final se sacrifica pentru dragoste. Literar si metaforic, “e mai bine sa arzi decat sa te stingi.”

Muzica are o voce proprie in film. Am vrut ca atat lumea vizuala cat si cea muzicala sa impresioneze prin forta si magie. Linia muzicala aminteste de rock, iar libretul este o combinatie intre Angelo Badalamenti si Philip Glass. Compozitorul meu, Rob, este un geniu muzical – el a scris ceva grandios, liric, nostalgic si clasic in acelasi timp. Cu ajutorul muzicii, el ne transporta in “locuri de vis, unde indragostitilor le cresc aripi.”
                                                                              

Exprima-te in scris

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

Comentariul a fost adaugat!

nume

comentariu

Trimite comentariu
Nu exista comentarii

interviu