interviu

Alexandru Papadopol: Chiar dacă peisajul e altul, pentru mine, cartierul Drumul Taberei este “acasă la tata”…


5/11/2015

Alexandru Papadopol este unul din protagoniştii filmului „Acasă la tata”, care va intra la CinemaPRO din 6 noiembrie. Actorul a acordat un interviu în care vorbeşte despre personajul său din această producţie, dar şi despre oraşul său natal şi serialele în care a jucat.

Cum descrii personajul pe care îl interpretezi în lungmetrajul românesc, ”Acasă la tata"?

Este un om care se află în mijlocul unor evenimente pe care nu le-a intuit şi pe care nu le poate evita. Robert este un om prins între două lumi, cea din Bucureşti şi cea din satul natal dar nu pare a se “armoniza” cu nici una dintre ele. De fapt se poate spune că personajul se află în faţa unui test de maturitate.

Filmul a fost foarte bine primit în cadrul Festivalului Internaţional de la Sarajevo. Ce anume crezi că a atras publicul?

În primul rând, trebuie să spun că publicul din Sarajevo este obişnuit cu filmele europene de calitate având în vedere că festivalul are loc acolo din 1995.Este un oraş ”cinefil” prin excelenţă, festivalul de film fiind evenimentul cultural principal al ţării. Cred că „Acasă la tata” s-a bucurat de cronici bune acolo şi mai ales, de simpatia publicului, pentru că povestea este „surprinsă” de Andrei Cohn cu sinceritate...Faptul că aparatul de filmat a fost doar un martor al traseului unui om pus în nişte situaţii, a dat veridicitate şi acurateţe scenariului, alminteri foarte bine scris. Pe de altă parte noi, actorii, am încercat să fim cât mai aproape de ceea ce ne-a cerut regizorul şi să ne apropiem problemele şi modul de a gândi al personajelor noastre. Onestitatea de pe ecran se oglindeşte automat în sală şi publicul nu are cum să nu reacţioneze sincer la ceea ce se întâmplă.

De ce ai ales să-i dai viaţă personajului Robert?

Cred că personajul mi-a dat mie viaţă şi îi mulţumesc că pentru ceva timp mi-a „împrumutat” din problemele lui.

”Acasă la tata" reprezintă debutul regizoral în lungmetraj al regizorului Andrei Cohn. Cum te-a convins acesta să faci parte din distribuţia producţiei?

Mă bucur că m-a ales şi cred că lucrurile stau invers…Nu ştiu cum de l-am convins eu să ma ia în film!!! Andrei este un regizor foarte bun şi pe lângă acest lungmetraj a mai făcut câteva scurtmetraje excelente…

Când te-ai întors ultima data în oraşul tău natal? Ce amintiri te leagă de acest loc?

Eu m-am născut la Vâlcea, dar nu am amintiri de acolo pentru că ne-am mutat la Bucureşti când nici nu împlinisem doi ani…Trec însă destul de des prin cartierul Drumul Taberei, locul unde am copilărit şi unde am locuit 25 de ani…Amintirile sunt legate de toate “epocile” pe care le-am prins acolo….Chiar dacă în locul fostelor fabrici comuniste au apărut malluri şi hypermarketuri, chiar dacă lucrurile s-au schimbat şi peisajul e altul, chiar dacă eu şi prietenii mei am mai  îmbătrânit ,cred că e  un loc de care mă simt profund apropiat  şi ataşat. Pentru mine spaţiul ăla este “acasă la tata”…

Crezi că ai schimbat cumva destinele unor oameni prin producţiile în care ai jucat?

Nu cred…şi nici nu e bine să mă gândesc la lucrul ăsta. Ce ştiu sigur este că producţiile în care am jucat m-au modificat pe mine. Am avut parte de roluri bune şi de întâlniri memorabile care au influenţat modul meu de a privi cinemaul.

Ai jucat în mai multe seriale de-a lungul timpului care ţi-au adus succes. Cum vezi succesul de atunci?

A fost o perioadă în care producătorii de televiziune investeau enorm în producţii autohtone. Există şi o imensă aşteptare a publicului care dorea să vadă din nou la televizor seriale româneşti şi în felul ăsta primul serial s-a constituit într-un adevărat fenomen…Fiecare episod era urmărit de câteva milioane de oameni şi noi, actorii, devenisem extrem de cunoscuţi în numai câteva săptămâni…Nimeni nu s-a aşteptat la un asemenea succes…

Ai mai juca în seriale? Dacă da, care ar fi personajul care s-ar plia cel mai bine personalităţii tale?

În ceea ce priveşte serialul de televiziune, lucrurile s-au schimbat destul de mult…Investiţiile sunt minime şi producătorii sunt mult mai atenţi când riscă bani…Sezoanele cuprind acum maxim 15 episoade. Pe de altă parte, calitatea a crescut şi există mai mult timp de lucru şi pentru scenarişti şi pentru regizori, dar mai ales pentru actori…Habar nu am dacă voi mai juca sau nu...Am apărut toţi anii ăştia la televizor foarte des într-un set de reclame extrem de bine realizate şi nu duc neapărat dorul popularităţii mele de altădată. Dacă mă gândesc cu drag la un personaj pe care l-am jucat în serial, m-aş referi la Aleco Calofesco din “Aniela” , un serial de epocă foarte bine realizat dar care, din păcate, nu a avut succesul preconizat…

Care e cea mai importantă lecţie pe care ai primit-o  de la profesorul tău, Dem Rădulescu?

Cred că lucrul esenţial pe care îl transmitea acest mare profesor de teatru era BUCURIA…Dem Rădulescu ne spunea că totul pleacă de la plăcerea cu care îţi faci meseria…

Cu ce actori nu ai avut ocazia să joci, dar ţi-ai dori?

Am jucat spre norocul meu, cu actori importanţi, nume consacrate…Am fost cuminte şi am învăţat câte ceva de la ei…Mai sunt însă mulţi actori cu care aş vrea să joc…Aici mă refer şi la actorii mai tineri decât mine…Am cunoscut actori tineri deosebit de talentaţi şi de liberi în gândire…

Care a fost cel mai dificil rol pe care l-ai interpretat?

Toate rolurile sunt dificile în măsura în care încerci să fii cât mai sincer cu tine însuţi şi să “livrezi” momente de “prezenţă” reală în faţa camerei de filmat…Volumul cel mai mare de muncă l-am avut însă la “Marfa şi banii” şi “Acasă la tata”…Ca să fiu mai clar,  “Acasă la tata” s-a filmat la mare şi eu am văzut marea de trei ori pe parcursul a trei săptămâni de filmare…A fost un film pe care l-am terminat foarte obosit, si cu toate astea pot spune că a fost una dintre cele mai liniştite perioade din viaţa mea.

Interpretarea unui actor ţi s-a părut remarcabilă (român sau străin).

Cred că din perspectiva interpretării actoriceşti, filmul românesc al ultimilor zeci de ani se leagă puternic de personalitatea unui actor genial, domnul Victor Rebengiuc. Mă gândesc aici la rolurile din” Moromeţii” , “De ce trag clopotele Mitică” ,”Tănase Scatiu” , “Faleze de nisip” , “Pădurea spânzuraţilor”  , “Balanţa” şi multe altele…Apoi, genial mi se pare domnul George Constantin în “Reconstituirea” , un film de referinţă pentru cinematografia noastră…

Ce proiecte mai pregăteşte Şcoala Actoriedefilm.ro?

Deocamdată suntem în preproducţie cu un film al lui Jesus del Cero pe care îl vom filma în februarie. Tot anul viitor vom lansa filmul “Două lozuri”al lui Paul Negoescu în care joc alături de colegii şi prietenii mei Dragoş Bucur şi Dorian Boguţă. După ce am produs cu şcoala de actorie aproape 13 scurtmetraje şi 3 lungmetraje am înfiinţat şi casa de producţie “actoriedefilm.ro”…Suntem foarte mândri de amploarea pe care au luat-o lucrurile.

Cu ce piesă ai compara societatea din prezent?

Eu sunt actor la Teatrul Odeon şi printre altele joc şi în piesa „Titanic vals“ a lui Tudor Muşătescu, pusă în scenă de Alexandru Dabija…Se pare că în ceea ce priveşte morala sau etica şi mai ales politica, nu prea s-au schimbat multe în societatea noastră…”Nimic nu-I mai al dracu’  pe lume ca norocu’altuia”…Iată una dintre  replicile din piesă, care vor fi actuale şi peste încă 100 de ani…Asta e!!!

Credite: sapteseri.ro

interviu